Bebelusul tau este dependent de tine? Cum il poti ajuta?

Da, am un mic toodler dependent de mine si de taticul ei (in special de mine). Spre deosebire de surioara ei mai mare, care a fost intotdeauna extrem de sociabila, ei nu i-au placut niciodata strainii. De fapt nu prea a fost niciodata fanul altor persoane (chiar si apropiate – cum ar fi bunicii), cu exceptia noastra. Cand suntem in deplasare (la prieteni, in oras intr-o locatie sau chiar in parc) se vede clar ca este stresata. Cand un strain ii vorbeste, cel mai adesea se agata de noi si isi intoarce privirea de la persoana care ii vorbeste.

Recunosc ca mi-ar placea sa fie mai independenta si mai sociabila, din multe motive pe care nu le voi enumera aici. In acelasi timp insa, inteleg ca fiecare copil isi creeaza zona de siguranta in felul sau. Si de aceea, incerc sa o ajut cat de mult posibil sa treaca peste stadiul de dependenta cu brio.

Sunt la fel de constienta ca foarte multi copii sunt croiti exact pe acest tipar si ca nu trecem printr-o situatie singulara.  Dupa varsta de 6 luni, bebelusii incep, usor-usor sa isi constizeze propria persoana. Ei inteleg ca nu sunt un tot impreuna cu mamica lor si incep sa constizeze si existenta intregului univers, separat de ei si mami. Toti bebelusii trec prin acest proces, unora insa le este mai usor sa se separe, ca si indivizi de mamica lor, altora le este mai greu.

Pentru a avea curajul si dorinta de a eplora in voie si independent mediul inconjurator, bebelusul trebuie sa se simta in siguranta. Aici este punctul cheie in care noi, ca parinti, putem interveni. O privire care spune: este ok, poti merge de-a busilea linistit prin toata camera il va ajuta tare mult pe cel mic. Asadar, cheia este ca tu sa ii transmiti celui mic ca este in siguranta sa faca anumite lucruri independent de tine. Sau, atunci cand mergeti intr-o locatie cu mai multi oameni, atitudinea ta pozitiva fata de persoanele intalnite, il va ajuta pe cel mic sa valideze persoanele intalnite, ca fiind in regula. Si astfel, cu siguranta va fi mai deschis interactiunii.

De foarte multe ori, parintele se obisnuieste cu faptul ca cel mic plange atunci cand incearca sa se indeparteze si dezvolta el insusi o anxietate legata de aceste momente. In aceasta situatie, mesajul transmis bebelusului este exact cel contrar: sunt anxios, mi-este teama, asadar si tu ai un motiv sa iti fie teama. Atitudinea corecta este urmatoarea: voi pleca in cealalta camera pentru putin timp si asta este in regula; vei fi in siguranta asteptandu-ma aici. Asadar este foarte important sa fiti pozitivi si increzatori intotdeauna.

Pe de alta parte, nu este gresit sa luati bebelusul in brate, atunci cand simte nevoia. Daca se va linisti si isi va restabili universul stabil, ii va reveni pofta de a explora singur – pentru ca se va simti echilibrat si increzator.

Jocurile sunt de asemenea de ajutor – recomand cucu bau. Prin joc, bebelusul va intelege ca persoanele/obiectele continua sa existe si atunci cand el nu le vede – asadar el va stii ca tu continui sa fii langa el.

Recomand, de asemenea, ca mamica sa paraseasca periodic camera in care se afla cel mic, pentru perioade scurte de timp, pentru ca apoi sa se intoarca. Este important ca, inainte de a pleca, sa ii vorbesti bebelusului, spunandu-i ca urmeaza sa revii – astfel el va invata ca revii intotdeauna si se va simti mai sigur cand pleci.

De asemenea, atunci cand urmeaza sa pleci o perioada mai lunga de timp, lasandu-l pe cel mic in grija altcuiva, pregateste plecarea. Respectiv, cand persoana straina soseste in casa, este indicat sa petreci si tu ceva timp in compania acesteia si a celui mic. Astfel, persoana straina va deveni mai putin straina, iar tu vei valida prezenta acesteia.

Nu in ultimul rand, cred ca este extrem de important ca cel mic sa interactioneze, cat de des cu putinta, cu persoane din afara familiei. Cred ca este la fel important sa creati momente in afara casei. Bebelusul nu va invata ca aceste interactiuni sunt ok, daca nu are parte de ele. Il vei ajuta tare mult daca tu vei valida, prin atitudine, persoanele care se apropie de el. Mai departe de a fi incurajat si de a crea momente cu persoane straine, lasa-l sa exploreze singur.

Independenta nu se invata peste noapte, ci este un proces de durata. Si durata variaza, de la un bebelus la altul. Este posibil sa existe inclusiv momente de regres – acestea sunt perfect normale si nu trebuie sa va ingrijoreze. Insa un bebelus care este sustinut in demersul de a deveni independent va fi un adult mai increzator in sine. Si asta cred ca este extrem de important.

Iti multumesc pentru ca ai citit acest articol. Urmeaza sa impartasesc si alte experiente aici, pe blog. Experienta de mamica a adus in viata mea si ideea unor jucarii si accesorii minunate, facute cu mult drag si numai din materiale certificate. Le poti vedea aici. O zi frumoasa, iti urez!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s